Ce ne-au arătat trei ani și jumătate de experiment agrosilvic în Dolj

În sudul județului Dolj, pe zeci de mii de hectare, nisipul câștigă teren an de an.

Localnicii îi spun „Sahara României” – o zonă aridă care se întinde deja spre nord, dinspre Dăbuleni către Ghindeni, în ciuda eforturilor de a opri înaintarea ei, în principal prin plantații de salcâm.

La doar câțiva kilometri distanță, în comuna Cârcea, lângă Aeroportul Internațional Craiova, solul încă reține apa, dar verile lungi ale Olteniei pun la grea încercare culturile agricole.

În urmă cu trei ani și jumătate, Fundația Pădurea de Mâine, alături de partenerii de la HortiNova și de echipa coordonată de conf. dr. ing. Mihai Enescu, de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, a pornit la Cârcea un proiect experimental cu o întrebare simplă: pot arborii să ajute agricultura să facă față unui climat din ce în ce mai dificil? Ideea de bază: arborii forestieri și culturile agricole nu trebuie să se afle în competiție pentru teren – pot coexista, spre beneficiul amândurora.

Mihail Caradaică, directorul executiv al Fundației Pădurea de Mâine, descrie obiectivul de fond al proiectului: „Vrem să dovedim că soluțiile bazate pe natură sunt viabile în contextul românesc, unde efectele secetei încep să lovească tot mai mult în sudul și estul României.”

Cum arată un experiment agrosilvic

Am ales una dintre zonele cele mai expuse secetei din România și am amenajat o suprafață experimentală împărțită în 20 de ploturi pătrate, fiecare cu latura de 24 de metri. În fiecare dintre ele testăm combinații diferite între specii forestiere și culturi agricole sau arbuști fructiferi, urmărind felul în care acestea interacționează și cum influențează productivitatea și reziliența terenului.

Nu e un simplu rând de arbori lângă un lan, e o serie de combinații testate în paralel, fiecare cu propria logică:

• Ploturi unde culturi de cereale cresc sub protecția unor micro-păduri.
• Ploturi cu arbori forestieri intercalați cu zmeur și mur, unde valorificarea fructelor de pădure poate acoperi costurile de întreținere a culturii forestiere, adică o sursă alternativă de venit pentru fermier, nu doar o cheltuială.
• Combinația plop alb – căpșune, aleasă special pentru a testa efectul de microclimat: umbra oferită de arbori, alături de umiditatea suplimentară reținută în sol.
• Ploturi unde, alături de cultura forestieră, sunt întreținute și legume, ca sursă suplimentară de venit pe aceeași suprafață.

Primele rezultate încep să apară

Rețeaua de senzori instalată în teren monitorizează permanent temperatura și umiditatea, ajutând echipa de cercetare să înțeleagă modul în care arborii modifică microclimatul.

După trei ani și jumătate, diferențele sunt deja vizibile: arborii irigați cresc vizibil mai bine decât cei neirigați, o confirmare așteptată, dar utilă, pentru că toate aceste diferențe sunt măsurate și interpretate în context.

Mihai Enescu, coordonatorul științific al studiului, pune rezultatele primului an într-o perspectivă realistă: „Dacă avem un procentaj de prindere de 60-70% în primul an, în zone atât de secetoase, trebuie să ne declarăm mulțumiți.”

Dincolo de cifre, efectul combinat al arborilor este exact cel prezis de teorie: umbră, surplus de umiditate și temperaturi mai scăzute în zona culturilor agricole adiacente.

Cu alte cuvinte, condiții optime de creștere, create nu prin irigații suplimentare, ci prin design.

Un sistem care produce și cunoaștere, și venituri

Proiectul nu e gândit ca o simplă demonstrație izolată. Unul dintre obiective este să demonstreze că sistemele agrosilvice pot fi viabile și din punct de vedere economic.

Sistemele agrosilvice răspund direct provocărilor climatice actuale: fertilitate mai mare a solului, menținerea umidității pe termen lung, protecție împotriva vântului și o biodiversitate mai bogată – beneficii care, cumulat, ajută culturile agricole să dea un randament mai bun și să reziste mai bine în anii secetoși.

Pentru fermierii din zonele vulnerabile la secetă, un astfel de sistem nu înseamnă renunțarea la producția agricolă în favoarea pădurii, ci diversificarea surselor de venit: fructe de pădure, legume și, pe termen lung, lemn, pe aceeași suprafață care altfel ar produce tot mai puțin din cauza climei.

Ce urmează

La peste trei ani de la debut, experimentul de la Cârcea trece dintr-o fază de „vom vedea dacă funcționează” într-una de colectare sistematică a datelor și rafinare a combinațiilor testate.

Rezultatele vor continua să fie monitorizate prin senzorii instalați în teren, iar concluziile vor fi împărtășite atât mediului academic, cât și fermierilor interesați să replice modelul pe terenurile lor. Obiectivul final rămâne elaborarea unui ghid de bune practici pentru dezvoltarea sistemelor agrosilvice în țara noastră, bazat pe rezultate obținute în teren.

Mai multe imagini sunt disponibile pe pagina noastră de Facebook.